La capătul fostului sat Liveni (astăzi, comuna George Enescu) se află casa cu cerdac de lemn și livadă mare în care compozitorul George Enescu (1881-1955) a copilărit. A fost singurul copil care a supraviețuit în copilărie, din cei 11, al soților Costache și Maria Enescu. În această casă a ascultat primele note muzicale, căci tatăl cânta la vioară, iar mama la chitară. A învățat primele note la pianină alături de mama sa. Pianina de la Mihăileni a fost primul instrument cu clape la care a cântat Enescu și a fost adusă din casa bunicilor de la Mihăileni.

„Mă trag din părinți români și m-am născut la Liveni, județul Dorohoi, în inima Moldovei… Locuiam într-o casă mică cu pridvor de lemn vopsit, unde se uscau funiile de ceapă la soare. Și acum mai văd țăranii, în cămăși albe, cu ilice albastre, cum cântau în asfințit… …Aceasta este cu adevărat țara mea, iar imaginea ei am dus-o cu mine.”

Astfel se mărturisea George Enescu în memoriile sale, plecat de pe aceste meleaguri, avea să cucerească lumea cu farmecul cântecului său, a viorii sale, a baghetei sale dirijorale. Casa mică cu pridvor de lemn vopsit, refăcută, găzduiește din 1968 un muzeu care prezintă atmosfera copilăriei lui George Enescu.

Mobilier aparținând părinților, scoarțe moldovenești, atinse de patima vremii, cuptorul pe care s-a născut genialul muzician, fotografii de familie și nu în ultimul rând obiecte care i-au aparținut, redau trecerea pe aici a celui care începând cu vârsta de 5 ani și până la sfârșitul vieții, urma sa uimească mereu lumea.

Casa a fost inaugurată ca muzeu în anul 1958 și are cinci încăperi, între care se disting trei: salonul cu pianină, camera micuțului Jurjac și bucătăria, care era și cameră de dormit pentru părinți. Multe lucruri expuse au fost salvate din conacul de la Cracalia — un sat din apropiere unde s-a mutat familia Enescu — care a fost incendiat în 1947.